INTERVIU: Canisa Santilio – Collie Rough

Vă rugăm să ne furnizaţi câteva date personale despre dvs: nume, vârsta, studii, loc de muncă, familie, unde locuiţi.

Emil Gheorghe, 38 ani, inginer, Suceava, 2 băieţi de 8 respectiv 10 ani.

Vă mai aduceţi aminte cu exactitate când v-aţi apucat pentru prima dată de creşterea câinilor de rasă?

Dintotdeauna am avut câini în familie, dar primul meu câine de rasă a fost o femelă de ciobănesc german.  Aveam 12 ani şi mi-am luat de la bibliotecă o carte de dresaj. Nu-mi mai amintesc cât am înţeles eu din cartea aceea, dar câinele a înţeles tot.  Ne despărţeam numai când mergeam la şcoală. După o vreme, şcoala s-a mutat tot mai departe şi n-am mai putut multă vreme după aceea, să am un câine alături.

Acest microb chinologic îl moşteniţi din familie sau nu?

Bunicul meu era vânător şi participa la expoziţii cu bracii săi. La el am văzut prima oară un pedigree. În copilăria mea s-au perindat mulţi metişi, cărora fraţii mei mai mari, le găseau diverse utilităţi, în funcţie de abilităţile lor. Se poate spune că e o moştenire din familie, dar de fapt, cred că legătura om-câine este instinctuală şi uneori a rămas necultivată în cazul oamenilor, datorită educaţiei.

Cam câţi ani de experienţă chinologică aveţi?

Sunt membru al ACh Suceava de 3 ani, şi primul cuib al canisei Santilio, l-am avut în toamna trecută. Se poate spune că sunt începător din acest punct de vedere.

După atâţia ani de experienţă mai faceţi greşeli şi astăzi?

Poate că nu mă descurc foarte bine ca handler, dar în calitate de crescător cred că n-am făcut niciodată greşeli semnificative. Asta se datorează  faptului că am avut câini de mic copil, dar şi faptului că m-am documentat temeinic. Despre Collie am citit tot ce-am găsit în franceză, germană, engleză şi italiană. N-am găsit decât foarte puţine informaţii în limba română, şi acelea erau în oarecare măsură eronate. Acest lucru m-a determinat să infiinţez www.collie-online.ro, unde să traduc şi să adun informaţii despre această rasă.

De ce Collie Rough? Prin ce se caracterizează aceasta rasă faţă de celelalte?

Pentru că este un excelent companion al copiilor. Pentru frumuseţea şi blândeţea sa. Sunt multe rase de câini care impresionează prin anumite caracteristici bine accentuate şi de utilitate practică. Am observat că oamenii sunt impresionaţi de câinii care înţeleg vorbele stăpânului, dar ce spuneţi despre un câine care înţelege starea sufletească a stăpânului şi se comportă adecvat? Ei bine, acesta este collie: un prieten bun în ochii căruia găseşti înţelegere şi te face să te simţi mai bine, un adevărat companion. Dacă aş fi fost vânător, mi-aş fi luat câini de vănătoare, dacă aş fi avut turme mi-aş fi luat câini de turmă, de pază, dar aş fi avut întotdeauna şi un collie lângă mine, pentru sufletul meu.

L-am văzut pe Bromo (masculul canisei) pe internet şi m-am îndrăgostit de el. Nu cred că a fost nimic raţional în alegerea mea, în afara faptului că am urmărit cuibul respectiv, deoarece tatăl lui îmi place foarte mult, în rest a fost o „legătură” mai greu de explicat.
Crescătoarea nu vroia să-l dea, iar eu nu eram dispus să iau alt pui. Am insistat foarte mult, preţul a fost foarte mare şi am mers după el în Franţa. Deoarece a fost un cuib foarte omogen, crescătoarea era intrigată de fixaţia mea pe acest pui. M-a testat, mi-a arătat puii în ţarc şi m-a întrebat care e. I-am răspuns instantaneu. A dat drumul puilor din ţarc, şi i-a chemat la mâncare. Au năvălit cu toţii spre ea, numai Bromo a venit şi s-a aşezat lângă piciorul meu, deşi n-am făcut altceva decât să mă uit la el. Crescătoarea s-a blocat, pur şi simplu. Mi-a spus că e cel mai mâncăcios pui, şi nu îşi explica de ce a renunţat la mâncare.

(foto: domnul Emil Gheorghe alături de Bromo şi Zara)

În prezent câinii pe care îi detineţi în canisă din ce linii provin?

Au ca genealogie comună un mascul celebru din Marea Britanie, Amalie Mild Affair. Femela provine din cea mai bună canisă de collie din Austria, iar masculul din Franţa. Tatăl său este campion Anglia, un mascul care mi-a plăcut foarte mult.

Urmăriţi să vă creaţi o linie proprie de sânge?

Nu mi-am propus aşa ceva. Ar fi o ambiţie prea mare. Asta presupune o activitate îndelungată cu foarte mulţi câini şi cu un anumit grad de consangvinizare. Evident că intenţionez să selectez anumite caracteristici care îmi plac, dar la o rasă atât de veche şi bine definită, mi se pare imposibil să-şi creeze cineva o linie proprie.

La expoziţii aveţi anumite clase preferate la care participaţi?

Nu, nu cred că e o chestie de preferinţă. Particip la clasa la care mi se încadrează câinele care este în formă.

Vă plac câinii calmi sau cei mai nervoşi?

La Collie Rough, standardul prevede că nu trebuie să prezinte nicio urmă de nervozitate. La unele rase îmi plac exemplarele mai nervoase, dar într-o măsură controlabilă. Asta înseamnă că proprietarul trebuie să fie în stare să-l controleze, nu să-l ţină…Mie mi se par penibili, proprietarii legaţi cu câte un odgon în jurul brâului şi târâţi prin expoziţii.

Aveţi culori preferate la câini?

La Collie îmi place în ordine: sable, tricolor, blue-merle.

În prezent canisa din câţi câini este formată?

În prezent am un mascul şi o femelă acasă şi am păstrat din primul cuib, încă doi masculi pe care i-au adoptat rudele de gradul I. Intenţionez să măresc numărul de câini, dar într-o canisă virtuală dispersată la rude şi prieteni. Pe viitor, mi-aş dori colaboratori cărora să le ofer pui în coproprietate. Am suficient teren disponibil pentru mai mulţi câini, dar nu-mi ajung mâinile să-i mângâi pe toţi deodată. Collie are nevoie de atenţia stăpânului şi n-aş avea suficient timp pentru mai mulţi. Nu sunt adeptul bateriilor de boxe şi al automatelor de hrană. Câinii mei sunt liberi şi interacţionează cu membrii familiei.

Câte cuiburi reproduceţi anual ?

După cum v-am spus, am avut un singur cuib, şi următorul va fi cel puţin la un an şi jumătate distanţă. În niciun caz nu voi fi o canisă prolifică.

(foto: primul cuib al canisei Santilio)

Credeţi că exista linii de câini care se maturizează mai greu decât altele?

Linii? Nu. Rase, desigur, chiar cred că Collie se maturizează relativ mai greu, în special masculii.

Ce vă plac mai mult: câinii frumoşi sau câinii valoroşi?

Pentru câinii fără probă de muncă, frumuseţea (adică conformitatea cu standardul) coincide cu valoarea. La rasele cu probă de muncă aş acorda o mai mică pondere frumuseţii.

Dar când mergeţi şi achiziţionaţi un câine dintr-o canisă din străinătate, după ce criterii îl alegeţi?

După genealogie în primul rând, şi apoi intervine o alegere mai degrabă instictuală decât raţională, dacă vorbim de alegerea puilor. Oricât de experimentat ar fi un crescător, nu cred că poate evalua un pui de 8 săptămâni după criterii fixe. Puii se schimbă destul de mult şi nu se poate observa mare lucru, nici măcar la temperament. Este posibil ca în ziua respectivă unul din pui să fie mai obosit sau indispus. Evident, în alegerea adulţilor se ţine cont de toate caracteristicile standardului şi de gustul fiecăruia.

Ce importanţă acordaţi pedigreeului?

Cam aceeaşi importanţă care au cărţile noastre de identitate…Omul, e acelaşi, dar trebuie să ştii de-al cui e şi ce neamuri are, … dacă e de neam prost?

De la ce vârsta cainii dvs. sunt introduşi în expoziţii?

Trebuie obişnuiţi de mici cu expoziţiile. Îmi place să merg în ring cu baby şi puppy. E distractiv şi fără emoţii.

Ce preferaţi să introduceţi în canisa proprie: un câine adult cu palmares adus de la un crescător român, sau un pui adus din străinătate, cu pedigree bun, de la un crescător cu nume?

Nu cred ca au importanţă graniţele, câinii n-au naţionalitate. Distanţa contează numai la costurile de deplasare. Ideal este să îţi găseşti calitatea dorită aproape. Nu pot să ratez plăcerea de a avea un pui şi de a-l creşte de mic. N-aş lua în proprietate un câine adult decât dacă stăpânul său nu îl mai poate ţine.

În obţinerea unor performanţe de top la nivel naţional şi internaţional în expoziţiile canine, ce consideraţi că are o mai mare importanţa: valoarea genetică a unui câine sau pregătirea şi creşterea pe care i-o asigură crescătorul?

Ambele, sunt condiţii sine qua non, deci nu li se poate acorda o pondere diferenţiată a importanţei.

Credeţi în calitatea câinilor fără pedigree?

Da, dar nu şi în calitatea crescătorilor care scot câini fără pedigree.

Aveţi vreun crescător în România pe care îl apreciaţi foarte mult pentru ştiinţa cu care îşi cultivă câinii şi de la care consideraţi că aţi avut multe de învăţat?

Da, este vorba de canisa „Tender Ebony”, ai căror proprietari mi-au îndrumat primii paşi către expoziţiile canine, şi la care am văzut multă dedicaţie şi multă muncă în spatele rezultatelor obţinute. Tot în această canisă există un superb exemplar de mioritic, cu un palmares impresionant.  Este un mascul de care ar trebui să fie mândri toţi crescătorii de mioritic, oricât de invidioşi ar fi. La palmaresul său, deja nu mai aparţine proprietarilor, ci patrimoniului chinologic naţional.

Tot în cadrul ACh Suceava, există un alt crescător faţă de care am tot respectul. Chiar dacă nu îi cunosc activitatea îndeaproape, ci numai site-ul şi câinii prezentaţi în expoziţii, pot să îmi dau seama de dăruirea şi competenţa sa în creşterea ciobănescului carpatin. Este vorba de dl. Gh. Bălan, canisa „ De Troian” .

Dintre crescătorii de Collie Rough, nu pot decât să am tot respectul pentru d-na Olivia Cruscov, canisa Riverside Song, care este prima canisă din România dedicată acestei rase.

Sunt convins că în lumea chinologică, sunt foarte mulţi oameni demni de tot respectul cu care sper să mă cunosc mai bine in viitor.

(foto: Nashville von der Ischlerbahn aka „Zara”)

Dar din străinătate aveţi vreun crescător preferat?

Da. E vorba de Amalie & Lynmead, ai căror câini îmi plac foarte mult.

Vă rog să ne daţi acum câteva amănunte despre rezultatele pe care le-aţi înregistrat în ultimii ani la nivel de club, naţional şi internaţional.

Masculul meu (Earth Wind and Fire de la Chapelle aux Arbres) a câstigat openul de anul trecut, fiind încă junior, şi am mai luat după aceea la clasa intermediară BOB şi BOS la Cluj. Femela (Nashville von der Ischlerbahn) este deja Campion şi Campion România Juniori. Un lucru foarte îmbucurător pentru mine, este că ambii câini au obţinut câte un titlu în fiecare expoziţie la care am participat.

Consideraţi norocul ca fiind important în chinologie ?

Are un rol important la început, un rol important în instalarea „microbului”. După aceea urmează munca şi seriozitatea.

Aţi întâlnit multe “cupluri de aur” în canisa dvs. sau în altă canisă, cupluri care au reprodus câini valoroşi?

Nu, în cadrul rasei Collie Rough, n-am remarcat cupluri. În schimb, am remarcat masculi care au transmis şi reprodus foarte bine.

Când stabiliţi montele, după ce criterii vă ghidaţi?

Caut o genealogie comună în jurul unor exemplare care mi-au plăcut.

Consideraţi că există unele expoziţii în ţară în care se câştigă mai greu decât în altele?

Depinde de concurenţă…La Collie nu este concurenţă mare. Mie îmi place concurenţa, nu am nicio satisfacţie să bat un drum lung şi să fiu singur pe clasă. Anul trecut cea mai mare concurenţă la Collie a fost la Slobozia, 12 exemplare si, spre surprinderea şi dezamăgirea mea, a fost concurenţa mică la Cluj unde mă aşteptam să vină şi crescători din Ungaria.

Cam cât timp alocaţi pe zi câinilor?

Nu ştiu să vă spun… Au atenţia întregii familii.

Ce obiective chinologice v-aţi propus pe viitor?

Sper să particip cu câţi mai mulţi câini cu afixul Santilio, la europenele care se vor organiza la Bucureşti anul viitor.

Ce credeţi că e cel mai important în creşterea unui Rough Collie?

Pasiune şi blândeţe.

Credeţi că rezultatele unui câine din expoziţi, ţin şi de forma acestuia la momentul respectiv sau doar valoarea genetică a câinelui contează?

Forma doboară rangul.

Vorbiţi-ne acum puţin despre hrănirea câinilor dvs. Ce tip de hrană folosiţi?

În principal hrană uscată. Purina Proplan.

(foto: Earth Wind and Fire de la Chapelle aux Arbres aka „Bromo”)

Despre tratamentele câinilor ce ne puteţi spune? Ce tratamente le faceţi şi de câte ori pe an?

Vaccinările şi deparazitările uzuale.

Care sunt bolile specifice rasei, ce teste de sănătate sunt disponibile, recomandate sau obligatorii la rasă şi ce teste au reproducătorii dvs?

Nu există teste obligatorii. Se recomandă testari pentru: displazie de şold, anomalia ochilor la Collie – CEA şi prezenţa unei gene recesive MDR1 . Câinii mei nu prezintă displazie de şold sau CEA. Nu i-am testat MDR1, pentru că e un test costisitor, care nu cred că se face în România şi nu este considerată o afecţiune, ci reprezintă numai o intoleranţă la anumite substanţe.

Pentru mai multe detalii http://www.collie-online.ro/Collie.html#Sanatate

Dvs. hrăniţi câinii la saturaţie?

Nu. Aceasta nu e o întrebare pentru crescători… Obezitatea în rândul animalelor nu e naturală, e o „performanţă” a omului.

Consideraţi că în România există câini de valoare?

Cu siguranţa.

Şi atunci, de ce există printre crescătorii români acest miraj al câinilor aduşi din import?

Sunt rase care nu sunt foarte bine reprezentate în România. Eu, de exemplu, n-am găsit Collie în România acum 4 ani. Pe de altă parte, dacă vrei să concurezi un crescător bine cotat în România, doar nu o să-l concurezi cu proprii săi câini, trebuie să îţi iei ceva de la un crescător bun, dar care nu îţi este concurent. Eu cred că e un fenomen normal şi chiar benefic pentru chinologia românească. În general, crescătorii se orientează către linii foarte bune când fac importuri.

Dar au crescătorii străini, de exemplu, material genetic de calitate, metode mai bune de selecţie, de pregătire decât avem noi?

Trebuie să recunoaştem că în multe state europene, chinologia este mai dezvoltată decât la noi, în primul rând cantitativ (număr pedigree raportat la populaţie) şi în consecinţă, o calitate mai ridicată. Datoria noastră, este să susţinem rasele româneşti. Dacă nu poţi creşte un ciobănesc românesc , nu înseamnă că nu poţi susţine aceste rase.

Cineva m-a întrebat de ce să îi susţinem, din patriotism? Nu e neapărat o chestie de patriotism, ci pur şi simplu o datorie din punct de vedere chinologic.  Avem în spaţiul în care trăim câteva rase de câini şi trebuie să ne învrednicim să le punem în valoare, să le definim prin selecţie şi să nu lăsăm să se reproducă în combinaţie perpetuă cu alte rase, pentru că în felul acesta dispar. E ca şi cum aş spune că ursul Panda este protejat din patriotism chinez. E datoria oricărui om să identifice şi să promoveze valorile din jurul său.

Ce preferaţi să reproduceţi dintr-o montă: un câine campion şi mai mulţi câini acceptabili, sau mai mulţi câini medii, apropiaţi ca valoare?

Omogenitatea este mai importantă decât vârfurile. Cu un exemplar de vârf ieşi în faţă, dar profesionalismul unui crescător se vede în omogenitatea câinilor săi, cu condiţia să aibă creştere în calitate.

Pe un crescător care se află la început de drum sau pe un viitor proprietar de Rough Collie, ce îl sfătuiţi: cu ce câini să înceapă, de la ce crescător să-şi achiziţioneze, dacă acesta să fie român sau străin, dacă să înceapă cu pui sau cu câini adulţi etc.?

Of! Asta-i un intreg topic de forum… oarecum am răspuns anterior: nu contează graniţele, trebuie să se bucure de un pui şi trebuie neapărat să aibă pedigree, şi să îl ia personal de la crescător, nu prin curierat.

Dacă v-aţi mai naşte a doua oară, v-aţi mai apuca de câini?

Dacă o să mă nasc pisică, nu.

În cariera dvs. chinologică de până acum ce aţi investit mai mult în câini: timp, energie, sudoare, nervi, pasiune sau bani?

Timp şi bani. Pasiunea a fost beneficiul…

Canisa Santilio este profitabilă pentru dvs. la acest moment?

Absolut nu şi nici nu cred ca va fi vreodată. Nu mi-am propus să fac profit din acest hobby. Nu sfătuiesc niciun doritor de profit, să se apuce de această rasă. Desi, atrage toate privirile şi atenţia trecătorilor, Collie nu este o rasă foarte căutată în România. Încă nu îmi dau seama de ce… Probabil, din cauză că foarte multe persoane consideră că se întreţine greu, că trebuie periat des. Realitatea, este că un periaj de 10 minute pe săptămână este suficient. Aşa cum arată şi numele „Rough” , Collie are un păr aspru care nu se încâlceşte şi care nu reţine mizeria. Un Collie care se bălăceşte în noroi, a doua zi va fi foarte curat.

Consideraţi că există o legătură directă între câinii cu rezultate notabile şi câinii buni reproducători? Adică cel care este campion în mod obligatoriu va fi şi un bun reproducător?

Nu. Legătura ar fi în celălalt sens. Dintr-un câine slab nu prea obţii unul bun.

Rezultate mai bune în expoziţii cu ce aţi obţinut: cu masculi sau femele?

De regulă sunt preferaţi masculii. Am participat într-o singură expoziţie cu ambii câini, şi a câştigat femela.

În cariera dvs. chinologică de până acum aţi vizitat mulţi crescători români? Dar crescători străini?

N-am vizitat mulţi crescători, dar i-am vizitat cu plăcere.

Pentru cei interesaţi, vindeţi  câini din canisă?

Numai pui. Nu cred că am să fiu vreodată în stare, să vând un câine adult.

(foto: Bromo şi Zara împreună cu un frumos exemplar din primul lor cuib)

Preferaţi expoziţiile din ţară sau din străinătate? Care sunt locaţiile preferate din acest punct de vedere, ca organizare, nr de expozanţi, calitatea arbitrajului etc.?

Deocamdată nu am fost la expoziţii în străinătate. Mi se pare firesc să le frecventez pe cele din ţară şi dacă obţin rezultate bune şi toate diplomele de campion în ţară, deabia după aceea merg şi în străinătate. Nu poţi să mergi la un campionat european sau mondial, fără să fii campion naţional. Mi se pare absurd să merg în Bulgaria, şi să îmi devină câinele campion Bulgaria, Moldova, Muntenegru şi Serbia în doar două zile, şi să nu ajungă vreodată să fie campion România. Pe de altă parte, deplasările în străinătate sunt costisitoare şi obositoare. Expoziţiile trebuie să fie o plăcere şi pentru câini şi pentru proprietari. Cel mai important este să afli părerea  arbitrilor despre câinele tău, astfel încât să te perfecţionezi şi să ştii ce să îmbunătaţeşti. La expoziţiile din ţară avem arbitri buni, atât străini cât şi români.

Aici punem punct interviului nostru nu înainte de a vă mulţumi pentru amabilitate şi a vă dori cât mai multe succese în activitatea canisei.