INTERVIU: Canisa Kiryoku Go – Akita Inu

Vă rugăm să ne furnizaţi câteva date personale despre dvs: nume, vârsta, studii, loc de muncă, familie, unde locuiţi.

Gaja Magdalena, 40 ani, în 1989 am absolvit Liceul Sanitar, iar în 2007 am absolvit Facultatea de Medicină Generală „Vasile Goldiş” din Arad, specializarea Asistentă Medicală. Sunt asistentă şefă şi lucrez în aceeaşi secţie din 1989. Căsătorită, o fetiţă de 12 ani şi locuim in Arad.

Vă mai aduceţi aminte cu exactitate când v-aţi apucat pentru prima dată de creşterea câinilor de rasă?

În aprilie 2006 am ales-o pe Akira, din canisa Amaterasu Inu Yoko Zuna, Budapesta. În mai a sosit în curtea noastră. Eram în culmea fericirii, aveam acel Akita Inu mult dorit după care mă uitam de câteva luni pe internet.

Acest microb chinologic îl moşteniţi din familie sau nu?

Am crescut la bloc, chiar nu mi-am dorit un animăluţ în perioada copilăriei mele şi nici mai târziu, dar când am văzut primele poze pe internet cu câinii Akita Inu, şi citind despre caracterul lor, m-am îndrăgostit pe loc de această rasă.

Cam câţi ani de experienţă chinologică aveţi?

În curând vor fi 5 ani de când m-am hotărât să mă ocup de creşterea câinilor Akita Inu.

După atâţia ani de experienţă mai faceţi greşeli şi astăzi?

Cred că omul cât trăieşte învaţă şi din păcate de multe ori înveţi din propriile greşeli.

De ce Akita Inu şi nu Akita American? Prin ce se caracterizează aceasta rasă faţă de celelalte?

Am ales Akita Inu şi nu Akita American din mai mult motive. Akita American este cu totul alt caracter, fizic de asemenea este destul de mult diferit cel puţin în ochii mei. Ca şi caracter Akita Inu se potriveşte perfect familiei mele. Stau liniştită în casa fără să-mi fac nicio problemă că fiica mea este în curte cu câinii. Sunt foarte afectuoşi cu noi şi mai ales cu fiica noastră.

În prezent câinii pe care îi detineţi în canisă din ce linii provin?

Câinii pe care îi avem în canisă provin din mai multe linii. Akira are mama născută în Ungaria şi tata din Belgia. Atemi are mama din Finlanda şi tatăl din Slovacia. Maya este fiica masculului nostru, cu o femelă de la o canisă din Budapesta. Pe viitor intenţionez să păstrez o femelă roşcată născută în canisa noastră. Am avut această intenţie şi la cuibul născut de curând în 12 februarie, dar sunt doar două femele şi sunt tigrate.

La expoziţii aveţi anumite clase preferate la care participaţi?

La expoziţii nu am clase preferate la care înscriu câinii. Îi însciu în clasa la care aparţin, fără să-mi bat capul dacă concurenţa este sau nu în aceeaşi clasa cu noi.

Vă plac câinii calmi sau cei mai nervoşi?

În principiu îmi plac câinii calmi, te relaxezi lângă ei. Cei nervoşi te agită, cel puţin aşa reacţionez eu.

Aveţi culori preferate la câini?

Până în urmă cu 2 ani, eram convinsă că întotdeauna voi avea doar exemplare roşcate. Asta până când a venit mama Mayei la noi la montă. Ea este tigrată. A stat o săptămână la noi, perioadă în care am prins foarte mare drag faţă de ea, aşa că în schimbul montei am ales-o pe Maya.

În prezent canisa din câţi câini este formată?

În prezent în canisa avem trei câini, două femele şi un mascul.

(foto: Akira, femela cu care s-a început activitatea canisei)

Câţi pui reproduceţi anual?

Anul acesta am ajuns la al 3-lea cuib. Din păcate în 2009, la a 2-a gestaţie a Akirei, au apărut probleme, era să o pierdem la fătare, a trebuit sterilizată şi am reuşit să salvăm un singur puiuţ, pe Bonny, aşa că în 2010 nu am avut pui. Anul acesta am avut primul cuib al Mayei, avem 7 puiuţi.

Ce vă plac mai mult: câinii frumoşi sau câinii valoroşi?

Categoric cel mai mult îmi plac câinii frumoşi. Am văzut câini cu o gramadă de titluri dar care nu-mi plăceau deloc. Este strict părerea mea. Unii sunt dispuşi să meargă la foarte multe expoziţii, într-un final iese câinele campion, e ok, dar mie personal nu-mi încântă deloc privirea.

Dar când mergeţi şi achiziţionaţi un câine dintr-o canisă din străinătate, după ce criterii îl alegeţi?

La Akira, nu am avut deloc cunoştinţe despre cum se alege un câine. Am primit două poze cu două femele, am ales una şi gata. La Atemi, deja ştiam un pic mai multe. Am analizat părinţii, iar apoi am trecut la “puricatul” puilor. La Maya a fost la fel, îmi plăceau părinţii după care am prins drag de Maya.

Ce importanţă acordaţi pedigreeului?

Pedigree-ul este nu important ci foarte important. Practic acest act, îţi oferă siguranţa faptului că acel câine provine din părinţi sănătoşi şi că este 100% de rasă. Din păcate foarte mulţi dintre cei care îşi achiziţionează un câine de rasa, nu cunosc importanţa pedigreeului, apelează la comercianţii de câini pentru achiziţionarea unui pui. Aceştia nu au de unde să ofere pedigree puilor care sunt de vânzare, iar celor care cer acest act, le spun că acesta costă 200-300 euro. Oamenii se gândesc că nu merită să dai atâţia bani pe o “hârtie” aşa că renunţă. De aceea şi cer comercianţii asemenea preţuri, pentru că ştiu că omul renunţă la act, iar ei oricum nu au de unde să-l dea. Ca şi informaţie le spun celor ce apelează la firmele fantomă, cu toate rasele posibile, că în Ungaria de exemplu un pedigree de export costă 30 euro.

De la ce vârsta cainii dvs. sunt introduşi în expoziţii?

Câinii noştrii sunt duşi la expoziţii după vârsta de 3 luni, în funcţie de cum sunt organizate acestea în jurul judeţului nostru. Akira a participat prima dată la vârsta de 7 luni, iar Atemi şi Maya la vârsta de 5 luni.

Ce preferaţi să introduceţi în canisa proprie: un câine cu palmares adus de la un crescător român, sau un câine adus din străinătate, cu pedigree bun, de la un crescător cu nume?

Pentru mine nu este primordial renumele crescătorului în momentul achiziţionării unui pui. Sunt câini foarte buni şi la crescători mai puţini cunoscuţi, şi îmi pare rău să spun asta, dar de multe ori cei din urmă sunt mai serioşi.

În obţinerea unor performanţe de top la nivel naţional şi internaţional în expoziţiile canine, ce consideraţi că are o mai mare importanţa: valoarea genetică a unui câine sau pregătirea şi creşterea pe care i-o asigură crescătorul?

Bineînţeles că valoarea genetică are un rol extrem de important, dar pregătirea şi creşterea au rol la fel de important. De nenumărate ori am văzut câini foarte frumoşi, care au “pierdut” în faţa unor exemplare mai puţin reuşite dar foarte educate.

Credeţi în calitatea câinilor fără pedigree?

Ştiu exemplar de Akita Inu fără pedigree care este extrem de frumos, multe exemplare cu pedigree pălesc pe lângă el. Dar aceasta este loterie, exemplarul a fost cumpărat de la comercianţii de câini, stăpânii au cheltuit extrem de mulţi bani cu el că să-l salveze întrucât puiul avea parvovirus (aşa a fost achiziţionat).

Aveţi vreun crescător în România pe care îl apreciaţi foarte mult pentru ştiinţa cu care îşi cultivă câinii şi de la care consideraţi că aţi avut multe de învăţat?

Sincer, ceea ce ştiu în creşterea câinilor am învăţat de la crescătorii de Akita Inu din Ungaria, pe care îi ştiu în mare parte şi cu care mă înţeleg foarte bine, precum şi de la prietenii noştrii care sunt crescători de Malamuţi de Alaska, şi care întotdeauna au fost alături de noi.

Dar din străinătate aveţi vreun crescător preferat?

În străinătate nu am un anume crescător preferat, dar sunt câteva canise care m-au cucerit cu exemplarele reuşite pe care le au.

Vă rog să ne daţi acum câteva amănunte despre cele mai importante rezultate pe care le-aţi înregistrat în ultimii ani la nivel de club, naţional şi internaţional.

Cele mai multe rezultate în expoziţii naţionale şi internaţionale le avem cu masculul, pe el l-am dus mult mai mult în expoziţii în comparaţie cu femelele, acestea din urmă pierzând prezenţa de multe ori datorită perioadelor de câlduri. În 2008 la Campionatul European din Budapesta, Atemi a luat locul 2 la clasă. Pentru noi a fost o mândrie extrem de mare, întrucât ne-am trezit acolo noi “no name” printre marii crescători de Akita Inu ai Europei. Participăm destul de mult la expoziţiile din Ungaria, sunt membră a clubului Akita din Ungaria. Atemi este Campion Ungaria. Anul trecut participarea noastră la expoziţii, a fost aproape inexistentă întrucât am fost extrem de ocupată pe plan profesional. A fost un an greu dar cu rezultate foarte bune pentru mine, a fost anul meu cum îmi place mie să spun.

(foto: fiica familiei alături de masculul canisei Atemi)

Consideraţi norocul ca fiind important în chinologie?

Cred că norocul este bine venit în orice domeniu, aşa că inclusiv în chinologie, şi da îşi are rolul lui, acolo un pic. Din punctul meu de vedere, norocul meu în expoziţii este să aibă câinele chef să se prezinte frumos, că aşa cum noi avem zile mai bune şi mai rele, aşa au şi ei.

Credeţi că există unele expoziţii în ţară în care se câştigă mai greu decât în altele?

Nu cred că la unele expoziţii câştigi mai greu, la altele mai uşor. Totul depinde de arbitru. Sunt arbitrii care îndrăgesc foarte mult rasa, le place să o arbitreze, altora nu, e normal, toţi avem simpatii şi antipatii.

Cam cât timp alocaţi pe zi câinilor?

Nu pot să spun un timp anume alocat pe zi câinilor, întrucât toata familia ne implicâm mai mult sau mai puţin, în această activitate. Eu mă ocup în cea mai mare parte de ei, dar da, este destul de greu după 8 ore de servici, unde 6 ore sigur “alerg”, să vii acasă şi să te ocupi de ei. Dar dacă o faci cu drag, nu simţi energia consumată cu îngrijirea lor. Cel mai bine e din primăvară până toamna, când ziua e mai lungă. Îmi place foarte mult să mă plimb cu ei, mi-aş dori să am mai mult timp dar atâta cât pot îi plimb.

Ce obiective chinologice v-aţi propus pe viitor?

Pe viitor aşa cum v-am mai spus, îmi doresc o femelă roşcată. Mai mulţi câini nu-mi doresc, pentru că nu mă simt fizic în stare şi dacă ştiu că nu pot mai mult, atunci nu-mi asum responsabilităţi. Îmi doresc să văd cât mai mulţi oameni fericiţi şi multumiţi, alături de exemplarele cumpărate din canisa noastră.

Ce credeţi că e cel mai important în creşterea unui Akita Inu?

Cred că cel mai important în creşterea unui Akita Inu este să-l faci să simtă că-l iubeşti. Asta îl face extrem de fericit. Hrană foarte bună, aport de calciu şi vitamine, plimbări nici nu mai vorbesc, astea se subînţeleg fiind necesare la orice rasă.

Credeţi că rezultatele unui câine din expoziţi, ţin şi de forma acestuia la momentul respectiv sau doar valoarea genetică a câinelui contează?

Bineîneles ca rezultatele din expoziţii ţin de forma în care se află câinele. De exemplu daca este năpârlit, prezenţa în expoziţie este compromisă. De asemenea, la femele după fătare dacă nu şi-au revenit complet, nu are rost să le duci în expoziţii. Câinele prezent în expoziţii trebuie să fie în plină formă. S-a întâmplat să participăm în expoziţii, când câinele nu a fost tocmai în blană. Ne-am trezit că înainte de expoziţie cu 2-3 săptămâni, a început să năpârlească, asta e.

Vorbiţi-ne acum puţin despre hrănirea câinilor dvs. Ce tip de hrană folosiţi?

Până de curând am hrănit câinii cu mâncare Arden Grange, o mâncare foarte bună, super premium, la care importatorul este de la noi din Arad. În urmă cu câteva săptămâni însă, am făcut contract pe canisă cu cei de la Royal Canin, hrana de care eu întotdeauna am fost foarte mulţumită, iar câinii o mănâncă cu plăcere. Până am găsit tipul de hrană care să le placă, am încercat mai multe tipuri dar bineînţeles că toate au fost din gama super premium. Aproximativ, o dată pe săptămână primesc şi carne crudă. Câinii din rasă Akita Inu sunt foarte pretenţioşi, nu mănâncă orice, nu sunt genul de câini care cât li se dă atâta mănâncă. Mănâncă atât cât au nevoie, restul râmâne dacă primesc prea mult.

Despre tratamentele câinilor ce ne puteţi spune? Ce tratamente le faceţi şi de câte ori pe an?

În privinţa tratamentelor vă spun sincer că “mi-am făcut” o schemă proprie, şi am sesizat că le merge bine câinilor. După vârsta de 2 ani când perioada de creştere este încheiată, o lună pe an, le dau supliment de calciu şi vitamine, şi o lună medicamente pentru întărirea încheieturilor. Având în vedere că mănâncă hrană de calitate superioara, consider că este sufficient atât. Fiind cadru medical, fac o comparaţie cu omul adult care nici el nu se îndoapă permanent cu calciu, vitamine şi alte suplimente. Până la vârsta de 2 ani, cei 3 câini ai noştrii au primit calciu cu vitamine o lună, tot la 3 luni, alternând cu suplimentele pentru articulaţii.

Consideraţi că în România există câini de valoare?

În privinţa câinilor de valoare, sunt convinsă că deşi nu sunt din canise cu renume, sunt câteva exemplare bune pe care nu le cunosc, întrucât nu toată lumea are “microbul” expoziţiilor. Mulţi şi-au luat câinele pentru a face parte din familie, şi nu sunt interesaţi deloc de expoziţii.

De ce există printre crescătorii români acest miraj al câinilor aduşi din import?

Importul de câini este benefic dar ca orice lucru cu măsură. Adică nu doar hainele de firme foarte cunoscute sunt nemaipomenite, ci şi cele cumpărate de la diverse case de modă din oraşul în care locuim. Consider că nu doar câinii proveniţi din canisele mari, sunt foarte buni. Sincer am văzut câini proveniţi din Japonia şi nu erau nemaipomeniţi. E de înţeles pe undeva acest miraj al importurilor, la fel cum există mirajul hainelor de firmă din import. Îmi cer scuze că folosesc o asemenea comparaţie dar aceasta este părerea mea.

Ce preferaţi să reproduceţi dintr-o montă: un câine campion şi mai mulţi câini acceptabili, sau mai mulţi câini medii, apropiaţi ca valoare?

Dintr-o montă mi-ar plăcea să produc mai mulţi campioni, şi câţiva, nu aş zice acceptabili ci buni.

(foto: Maya)

Pe un crescător care se află la început de drum sau pe un viitor proprietar de Akita Inu, ce îl sfătuiţi: cu ce câini să înceapă, de la ce crescător să-şi achiziţioneze, dacă acesta să fie român sau străin, dacă să înceapă cu pui sau cu câini maturi etc.?

Consider că orice crescător e bine să înceapă cu pui, nu cu câini maturi, mai ales la o rasă cu o personalitate puternică cum e Akita Inu. În ce priveşte dacă acel pui să fie import sau nu, e decizia fiecăruia, dar trebuie avut în vedere că din import preţul puiului este cel puţin dublu.

Dacă v-aţi mai naşte a doua oară, v-aţi mai apuca de câini?

Cu siguranţă şi în a două viaţă, mi-aş lua câini Akita Inu.

În cariera dvs. chinologică de până acum ce aţi investit mai mult în câini: timp, energie, sudoare, nervi, pasiune sau bani?

Sincer în cariera chinologică de până acum, am investit tot ce aţi amintit dumneavoastră.

Canisa Kiryoku Go este profitabilă pentru dvs. la acest moment?

În privinţa profitului canisei, printre chinologi există o vorbă: cum câştigi primul milion de dolari din creşterea câinilor? investind 2 milioane. Canisa nu este pe profit, este un hobby. Din păcate la cuibul “B”, Akira era să moară la fătare, abia am salvat-o şi a trebuit sterilizată. Nici nu vă imaginaţi câte persone m-au întrebat, ce o să fac cu Aki dacă este sterilizată? Nu-mi venea să-mi cred urechilor. Răspunsul meu era: ”dacă de mâine mă îmbolnăvesc, soţul mă aruncă la tomberon şi îşi ia altă soţie?”. Unii nu înţeleg că indifferent ce se întâmplă cu câinii, ei sunt parte din familie şi făcând pui sau nu (referitor la femele) îi iubim la fel de mult. Akira va râmâne întodeauna Akita sufletului meu. Deşi are un temperament mai dificil decât Maya şi Atemi, care sunt mai docili, ea este primul meu Akita Inu şi aşa va rămâne cât voi trăi.

Consideraţi că există o legătură directă între câinii cu rezultate notabile şi câinii buni reproducători? Adică cel care este campion în mod obligatoriu va fi şi un bun reproducător?

Părerea mea ca un mare campion, nu este neapărat şi un foarte bun reproducător. Sunt exemplare care nu-şi transmit calităţile puternic.

Rezultate mai bune în expoziţii cu ce aţi obţinut: cu masculi sau femele?

Rezultate mai bune am obţinut cu masculul, este un exemplar foarte frumos.

Dar buni reproducători ce aţi avut mai mult: masculi sau femele? Consideraţi că este dificil de identificat un bun reproducător? Apelaţi des la consangvinizări?

La cuibul “C” am apelat la consangvinizare. Am împerecheat-o pe Maya, cu bunicul ei, adică cu tata masculului nostru, întrucât îmi place foarte mult acel mascul. Sunt foarte mulţumită de puii din această montă, motiv pentru care şi la următoarea montă voi face aceeaşi împerechere.

Preferaţi expoziţiile din ţară sau din străinătate? Care sunt locaţiile preferate din acest punct de vedere, ca organizare, nr de expozanţi, calitatea arbitrajului etc.?

Nu am preferinţe în privinţa expoziţiilor. Şi în ţară sunt oraşe în care expoziţiile sunt foarte bine organizate, printre acestea fiind şi Aradul.

Aici punem punct interviului nostru nu înainte de a vă mulţumi pentru amabilitate şi a vă dori cât mai multe succese în activitatea canisei.