În al doilea război mondial, rasa Akita – rasa veche se confrunta cu dispariţia. Morie Sawataishi fiind considerat salvatorul rasei.
Se pare că aşa arăta salvatorul Akitei.
(Morie Sawataishi în 1940 la nunta sa şi Morie împreună cu Shiro, unul dintre câinii săi)
În Japonia, Akita este denumita uneori şi isshu ca ikken – câine al unui singur stăpân, neinteresat de altcineva înafara proprietarului.
Geneticienii canini, suspectează că aceşti câini au venit prima dată la Honshu, principala insulă a Japoniei, odată cu primele triburi de vânători nomazi acum 2000 de ani. Ei au supravieţuit împreună cu tovarăşii lor de călătorie prin pădurile virgine, în căutare de vânat mare. În cele din urmă, când oamenii sau stabilit în oraşe şi porturile mici din nord, câinii s-au stabilit cu ei şi au devenit fie de vânătoare fie de luptă. Feudalii îi colectau ca şi trofee în viaţă şi timp de câteva sute de ani, în secolul 19, războinicii samurai, au fost inspiraţi de curajul acestor câini.
Akita a cucerit lumea nu prin aspectul estetic, esenţa lor fiind spiritul. Calităţile unui Akita, sunt în primul rând temperamentul liniştit dar neînfricat, ar putea ataca până şi un urs, reuşind să-l şi alunge, dar şi că poate face faţă cu uşurinţă intemperiilor. În ultima vreme, a existat o dezbatere la nivel mondial cu privire la felul în care rasa ar trebui să arate, astfel încât existând o ruptură între cele două stiluri noi apărute. Akita American are un corp greu, cu bot gros în timp ce Akita Inu în Japonia, sunt mai subţiri, cu capul mai mic, caracteristici delicate şi cu un bot de vulpe. Au însă în comun anumite trăsături: o coadă bine îndoită, picioare lungi şi grele, foarte puternice de altfel. Au un apetit crescut, mănâncă destul de mult, au o rezistenţă mare, instincte ascuţite de vânătoare şi un strat gros de blană dublă, care e greu de pătruns şi care le permite să se bage adânc în zăpadă pentru a dormi acolo. Akita se aseamănă, în multe feluri, cu celelalte rase de câini de climă rece de pe tot globul.
Un Akita însă poate fi dificil de crescut pentru un proprietar lipsit de experienţă. Sunt câini loiali, dar devotamentul lor poate părea aproape patologic. Ei pot fi supra-protectori pentru proprietarii lor şi chiar agresivi cu străinii. Akita nu este genul de câine care poate să fie răbdător cu un copil cicălitor sau cu alte animale mai mici.
Despre caini 