Cine nu se înduioşează atunci când căţelul îţi aruncă o privire miloasă ori de câte ori te vede mâncând ceva. Însă mare grijă, o parte dintre acestea pot fi chiar daunătoare, iată o câteva dintre ele:
– carnea de porc în exces;
– oasele de porc, peşte sau pasăre;
– fasolea, mazărea, varza, cartoful, ceapa, spanacul (toate legumele care conţin o cantitate mare de amidon sau fermentează);
– brânza sărată, caşcavalul, sau brânzeturile fermentate;
– grăsimile animale în exces sau prăjelile;
– mezelurile de orice tip;
– albuşul de ou;
– pâinea proaspătă;
– ciorbele acre;
– băuturile alcoolice sau acidulate, cafea sau energizante;
– dulciurile;
– ceapa sub orice forma;
– strugurii, stafidele şi alunele;
Indiferent de vârsta şi rasa câinelui, orice aliment va fi introdus treptat în alimentaţie pentru a evita indigestia alimentară. Pentru puii de până la 16 săptămâni, hrana uscată se administrează numai ca supliment la mesele obişnuite sau amestecată cu hrana umedă. Din momentul trecerii exclusiv pe hrana uscată, asiguraţi câinelui apa la dispoziţie. Indiferent de calitatea şi cantitatea hranei administrate, suplimentarea cu vitamine şi minerale este obligatorie.
Până la vârsta de 4 luni, este de preferat ca necesarul de apă să fie asigurat în timpul meselor (nu lăsaţi puiului apa la discreţie tot timpul zilei), folosiţi apa plată sau apa fiartă şi răcită la temperatura camerei.
Trecerea de la regimul alimentar bazat exclusiv pe lapte matern, la un regim nutritiv complex, începe treptat cu vârsta de 4-6 săptămâni. Pentru început se preferă hrana cât mai lichidă, evitându-se alimentele cu un conţinut mare de toxine precum carnea sau gălbenuşul de ou. Odată cu creşterea în vârstă a puiului, i se poate reduce cantitatea de hrană umedă în favoarea celei uscate.
În funcţie de preferinţele câinelui dvs. şi compatibilitatea cu alimentaţia anterioară, vă puteţi axa pe 2-3 sortimente de bază (ex: orez, arpacaş, brânză de vaci), dar niciodată pe unul singur. Între 6 şi 8 săptămâni este recomandabil un regim nutritiv, care cuprinde 6 mese pe zi, cât mai bogate în minerale şi vitamine. Din cea de-a doua lună de viaţă, puteţi elimina treptat câte o masă până la vârsta de 6 luni, când este preferabil să ajungeţi până la 2-3 mese zilnic. După primul an, puteţi hrăni câinele o dată sau de două ori pe zi, asigurând însă necesarul caloric şi mineral optim unei bune dezvoltări.
Percepţia câinelui despre mediul înconjurător, este una bazată strict pe experienţe senzoriale şi instinct (reacţiile instinctive fiind rezultatul moştenirii genetice).
Spre deosebire de viziunea umană asupra mediului, în care lume este definită cu ajutorul reprezentărilor şi memoriei vizuale, în universul canin lumea este definită primordial prin mirosuri, acesta fiind simţul cel mai dezvoltat al unui câine.
Capacitatea puiului de a se adapta şi de a se integra în noua lui familie depinde, în mare măsura, de modul în care membrii acesteia reuşesc să comunice cu el, atât prin „limbajul trupului” (gestică, atitudine, etc) cât şi de conştientizarea poziţiei sale ierarhice.
Câinele poate detecta stări şi emoţii atât cu ajutorul mirosului (acesta modificându-se în cadrul proceselor bio-chimice ce duc la manifestarea emoţiilor), cât şi cu ajutorul aşa numitului limbaj semiotic: urmărindu-ne poziţia corpului, gestica, mimica şi atitudinea.
Despre caini 